
31 ianuarie 106 – Apolodor din Damasc a terminat construcția podului peste Dunăre la Drobeta.
Construit între anii 103–105 peste fluviul Dunărea, la est de Porțile de Fier, la cererea împăratului Traian, Podul lui Apollodor din Damasc avea să devină una dintre minunile Imperiului Roman.
Scopul construcției a fost acela de a permite trecerea în Dacia a legiunilor romane interesate de sarea și aurul populației autohtone. A fost una dintre cele mai grandioase construcții de acest gen din întreaga antichitate, construit în perioada dintre cele două războaie dacice cu scopul de a permite armatelor romane să treacă mult mai ușor peste fluviu în vederea supunerii teritoriilor de la nord de Dunăre, care aparțineau Regatului Dac, condus la acea vreme de regele Decebal.
S-a folosit o suprastructură din lemn fixată pe douăzeci de stâlpi din piatră, lung de 1.135 m. La cele două capete, sudic și nordic, erau ridicate câte o poartă monumentală. Citim într-un capitol al Istoriei romane de Dio Cassius: „LXVIII,13,1. Traian construi peste Istru un pod de piatră, pentru care nu știu cum să-l admir îndeajuns. Minunate sunt și celelalte construcții ale lui Traian, dar acesta este mai presus de toate acelea. Stâlpii, din piatră în patru muchii, sunt în număr de douăzeci; înălțimea este de o sută cincizeci de picioare, în afară de temelie, iar lățimea de șaizeci. 2. Ei se află, unul față de altul, la o distanță de o sută șaptezeci de picioare și sunt uniți printr-o boltă. Cum să nu ne mirăm de cheltuiala făcută pentru acești stâlpi? Nu trebuie oare să ne uimească și felul meșteșugit în care a fost așezat în mijlocul fluviului fiecare stâlp, într-o apă plină de vârtejuri, într-un pământ nămolos, de vreme ce cursul apei nu putea fi abătut? 3. Am arătat lățimea fluviului, nu pentru că ar curge numai cu această lățime – căci pe parcurs se lățește de două ori și de trei ori pe atât, – ci pentru că acolo este locul cel mai îngust și cel mai potrivit pentru construirea unui pod. 4. Cu cât spațiul se îngustează mai mult aci – deoarece apa coboară dintr-o întindere largă, pentru a intra din nou în alta și mai mare – cu atât se face mai năvalnică și mai adâncă. Încât și împrejurarea aceasta se adaugă la greutatea construirii podului. 5. Concepția măreață a lui Traian se vădește și din aceste lucrări […]”.
Placa memorială romană Tabula Traiana, de 4 metri lungime și 1,75 metri înălțime, care atestă finalizarea drumului militar roman al lui Traian, este amplasată pe partea sârbească cu fața spre malul românesc.
Pe ea este inscripționat: „Împăratul Nerva fiul divinului Nerva, Nerva Traian, Augustus, Germanicus, Pontifex Maximus, investit de patru ori ca Tribun, Tatăl Patriei, Consul pentru a treia oară, excavând roci din munți și folosind bârne de lemn a făcut acest pod”.